Născut în Irlanda, crescut în Cornwall, cea mai inventivă figură a muzicii electronice contemporane (The Guardian) s-a jucat cu mixurile încă de la vârsta de 12 ani, prin pub-uri irlandeze, iar mai târziu, specializarea de inginer l-a ajutat și mai mult să își exploreze chemarea către muzica electronică.
În 1989 a dat drumul primelor mixuri, începând cu „En Trance to Exit”, iar primul album apărea în 1992, o selecție a muncii sale începând din ’85.
Primul album este definitoriu stilului său, iar dacă ai ascultat măcar o dată lucrările lui îți este foarte ușor să-l recunoști. Instrumentele lui preferate sunt pianul, laptopul și un sintetizator analog modular, alias Synton Fenix.
De ce Aphex ca etalon al ineditului?
Ei bine, chiar dacă specialiștii în muzică l-au criticat intens tocmai pentru lipsa lui de inventivitate (primul album e considerat de mulți singurul care merită luat în considerare), Aphex Twin merită aplauzele pentru constanta cu care a explorat sunetele create cu instrumentele lui preferate. Tocmai această repetiție a elementelor, de la un album la altul, îl face un vizionar al genului.
Pentru mulți, Aphex e un ambiental, un fel de zgomot de fundal, pentru mine, rămâne un etalon al pasiunii pentru muzica de care te simți atașat, un vizionar. Ce e oare mai bine: să te reinventezi de la album la album, să fii un eclectic sau să păstrezi aceeași linie pe parcursul întregii cariere?
Sper să-ți placă sugestia mea: Aphex Twin – Ageispolis